„Lorelei“ Heine: o veche legenda germană

Rin aproape de Cape Lorelei restricționează puternic fluxul său. În acest moment, este foarte periculos pentru navigare. În plus, este aici, că este foarte adâncă. Urlete de vânt în jurul Capului, iar pe partea opusă pot auzi sunetele din cascada. Nume o dată tradus ca „piatra pe care șoptesc“. Sub apă au fost recife care au creat fluxul de vortex periculos. Luate împreună a dat naștere la multe epave. poet romantic tânăr în „Cartea Songs“ în 1823 a pus balada „Lorelei“. Genrih Geyne nu a fost primul care a abordat acest subiect. El romanțate după cum este necesar, și epoca experiențelor sale personale.

Traduceri Heine

Mai mult de o dată și la momente diferite ale poemului lui Heine „Lorelei“ tratat cei mai buni poeți ruși. În fiecare dintre ele puteți găsi diferențe. Cea mai bună traducere a lui Heine „Lorelei“ ia în considerare activitatea de S. Marshak. Dar această alegere - o preferință subiectivă. Autorul acestui articol preferă traducerea balada lui Heine „Lorelei“, care a creat Vilgelm Levik. De asemenea, este interesant de comparat pat de copil cu traducerea. În această lucrare de poezie germană și muzică, astfel încât atingerea a devenit un cântec popular.

Tema poeziei

Descrieți pe scurt ce este despre Heine. Lorelei - zlatovolosaya femeie frumoasă - stând pe o stâncă înaltă și cântă, astfel încât toată lumea care trece prin ea, fără să vrea, aruncă vâsle sau naviga, și începe să asculte cântând ei și de ceas ca ea piaptănă părul ei de aur o creasta de aur. În acest moment, aerul este rece, întunecat ... Rin curge în mod pașnic. Imaginea este atât de frumos, încât cititorul și înotătorul uita despre insidiousness pe Rin. Nu este surprinzător faptul că Shipman devine obișnuit să stralucesc pe vârful unei stânci și ascultă rime melodice misterioase. El încetează să observe stânca, și înainte de el este doar o viziune frumoasă, a cărei sunete divine destul să-l pierd mintea. Sfârșitul este întotdeauna unul - înotător moare. Acestea fiind spuse, în primele versete ale Heine, o poveste de pe vremuri.

tropi poetice

Pe rus Vilgelm Levik am ales amfibrah. Rima el a folosit crucea ca originalul. 24 linii în 24 de linii și de interpret în poezia germană. Am început să ia în considerare Heine poem „Lorelei“. Poetul nostru nu deviat de la Heine. Eroul liric este pe mal, iar sufletul său este tristețe confuză. El este bântuit de o poveste veche spune el acum. Poetul simte apa rece profilează la orizont. Pentru Rin și a adormit în întuneric. erou Liric se duce la o altă lume și a vedea ultima rază de flăcări apus de soare și le-a aprins Omul de pe stâncă.

Lorelei

În poemul nu există nici o acțiune. Este vorba despre descrierea de o frumusete fatale. Asta e, totul într-o strălucire aurie (acest cuvânt este folosit de trei ori, plasate una lângă alta, precum și trei repetiții Heine lui), eroul liric admiră, nu-și ia ochii. Acțiunea sa buna - fata pieptăna părul calm (această expresie se repetă de două ori în Heine - Sie kämmt IHR Goldenes Haar, Sie kämmt es mit goldenem Kamme) - odihnă fascinant. Un cântec magic și revarsă din gura ei, vrăjește complet și îl captivează. Și nu numai el, ci și un canotor care a uitat despre valuri. Acum tragedia: absorb apa înotător. Heine vorbește despre ea ca un eveniment care nu poate fi prevenită (Ich glaube, die Wellen verschlingen). Puterea cântând Loreley zdrobește toate. Este trist din ultimele două versete subliniază poet german: Und das hat mit ihrem Singen, Die getan Loreley.

curbă periculoasă

Piesa este plină de forță necunoscută, rower atât de interesant, el nu vede o piatră uriașă în fața lui. El se uită numai în înălțime, frumoasa fată de aur Lorelei. erou Liric anticipează sfârșitul: valuri pentru totdeauna peste dese vâslaș. Întregul motiv pentru cântând Lorelei.

De ce să aibă grijă de o poveste veche a autorului

Poate pentru că nu atât de mult timp în urmă, el a supraviețuit prăbușirii speranțelor sale. Recitind Brentano, Heine sa întâlnit imaginea fatală involuntar care transportă frumusețea, de munte, pe care-l excitat. Poetul a fost îndrăgostit de Kuzinu Amaliyu, când a trăit în Hamburg, dar ea nu ia răspuns. Experiențele sale au avut ca rezultat linii de balade. In timpul erei naziste cărți Heine a ars pe rug. A fost permis doar „Lorelei“, care a fost perceput ca popular.