Limbă și societate - de ce această relație este atât de importantă pentru dezvoltarea umană

O astfel de disciplină interesantă ca sociolingvistică, recent a început să se dezvolte intens. Ea este în contact cu celelalte ramuri ale filologiei. De exemplu, limba și societatea lingvistică tratează în mai multe discipline subordonate: psiholingvistică și etnolingvistică. Sociolingvisticii se concentrează asupra corelațiile dintre vorbirea umană și societate.

Ceea ce, atunci, poate fi în oricare dintre aceste aspecte sunt considerate relație? Nerazyvno limbă și societate sunt legate. Vorbim adesea despre discursul și societății în cazul în care acestea sunt interdependente, dar, de fapt, este atitudinea de influență. Societatea, evident, poate exista fără limbă, după cum reiese, de exemplu, populația de furnici, albine, maimuțe. Cu toate acestea, nu a fost observat fenomenul invers. Limbă și societate datorită reciproc: este evident că primul nu poate exista fără acesta din urmă. Și originea vorbirii și a diversității lingvistice, există o varietate de teorii, dintre care multe nu au rezistat testului timpului și nu au găsit dovezi științifice. Acestea sunt teorii religioase sau teoria mezhdometnyh. Alte aspecte importante în studiul problemelor de „limbă și societate“ sunt stratificării sociale de exprimare, politica de limbă, bilingvism, funcționarea comunităților multilingve, modificarea limbii.

Să luăm, de exemplu, funcționale stiluri de vorbire. Alegerea unui mod particular de a exprima gândurile și sentimentele provocate de statutul social și situația comunicării lor. Adresându funcționarii, solicitând într-o instituție, suntem obligați să utilizeze stilul oficial de afaceri în care toate desenele posibile obiectivat și depersonalizat, care nu este permis vocabularul emotivă și colocviale. Dacă vom încerca să facă apel la cap în același stil, în care scrie, să zicem, mesaje text prietena, da, sau chiar doar „pentru tine“, este puțin probabil ca carierele noastre vor continua să se dezvolte sub conducerea sa.
Dacă vom scrie o cerere, o cerere, un certificat sau un rezumat în versetul, în cel mai bun caz, râde de noi, iar documentul este respins și nu vor fi luate în considerare, pentru că „așa că scrisul nu este acceptat.“ Astfel, situația de comunicare determină selectarea anumitor resurse lingvistice. În plus, limbajul și societatea au anumite corelații și motive profesionale, precum și pentru etnice și teritoriale. Dacă sociolect (de exemplu, jargonul prizonieri sau programatori Argoul) ia în considerare în primul rând vocabularul unui anumit grup social sau profesional de oameni, studii dialectologice problema din punctul de vedere al restricțiilor teritoriale.

În limba rusă există dialecte nordice, sudice, dialecte ale Urali. În alte limbi, există, de asemenea, unele adverbe, uneori semnificativ diferite fata de „limba literară“. Etnolingvistică ce privește limba și societate în ceea ce privește diversitatea etnică. Este acest domeniu se ocupă de lingvistică cu problemele de „globalizare“ și conjugat cu întrebările ei. De exemplu, operațiunea „pidginuri“ sau adverbele creol rezultate din digestia mari grupuri etnice de limbă a unui alt grup în „simplificat“ și forma distorsionată.

De asemenea, se referă la problemele etnolingvistică și rolul limbii în societate, care se caracterizează prin eterogenitatea națională. Într-o epocă de amestecare tot mai intensă a grupurilor etnice creație mai activă a căsătoriilor inter-etnice și familiile vin în prim-plan, și problema bilingvismului. țările europene încearcă la nivel de stat pentru a sprijini diversitatea lingvistică, printre altele, pentru a promova rare și limbi pe cale de dispariție. De exemplu, în Polonia, putem studia și să ia examenul ca limbă matricol Kashubian, publică cărți și periodice. În Germania, susține studiul limbii Upper sorabe în Spania - catalană.

În mod ideal, politica lingvistică a statelor și a asociațiilor acestora (de exemplu, Uniunea Europeană) ar trebui să se bazeze pe lingviștii obiective de date care se ocupă cu problemele de „limbă și societate“, atunci acesta poate fi imparțial și democratic. Exemple de opresiune a identității naționale, istoria identității culturale este plină. Această impunere forțată a limbii ruse, de exemplu, în Polonia, în epoca tarist, și germană - în timpul al doilea război mondial. Orice interdicție privind utilizarea limbii materne este cel mai puternic protest din populație, ceea ce duce în cele din urmă la revolte sociale, răscoale, să răstoarne guvernul. În același timp , libera dezvoltare a culturii naționale, care este strâns legată de limba, consolidează democrația și stabilizarea.